LoveToGive – cadoul pentru mine într-o zi de sărbătoare: această zi

Uneori stau cu o foaie albă goală-n fața mea și implor inspirația să revină de pe unde hoinărește.

Alteori mă așez în fața unui template gol de blog (sau Word) care mă privește sec de pe ecranul rece al laptopului. Nimic nu apare. Nada. Zero.

Închid capacul dramatic la laptop. Rămân cu o mică frustrare pe mine însămi pentru că vreau foarte mult să scriu.

Urmează să-ți povestesc despre cum am ajuns să iau decizia de a-mi face un cadou de la Anyoli, dar mai întâi revin la povestea cu inspirația care mă părăsise. Toate au sesns.

Universul are simțul umorului. Cred că v-am mai spus-o. Pentru că, alteori, cuvintele galopează într-o cursă rapidă precum mașinile la Formula 1 cu mulți cai putere.
Problema? Sunt la duș. Un loc în care nu prea am cum să notez măcar un gând din caruselul amețitor. Și doar sper să nu se evaporeze toți acei cai putere până ies de la duș.

Ironia? Cum m-am învelit în prosop, s-a dus tot. Inclusiv intensitatea emoției din inspirație.
Apoi deja apare următoarea probă din competiție. Descopăr că este despre bijuterii. Mă întreb ce aș putea să scriu despre niște bijuterii, că nu sunt vreun fin cunoscător. Trântesc din nou capacul laptopului și mă rog să apară un miracol, să am și eu măcar puțin habar despre… bijuterii de lux, feminine și elegante. Și mai ales inspirația care hoinărește.

Îmi văd de viață. Ies seara în oraș cu fetele. „Știi, grupul acela fain de fete pe care tu, draga mea, l-ai creat și care s-a închegat sub ochii tăi, pe energia transmisă de tine în toți aproape 7 ani: o energie a susținerii, a acceptării fără judecăți și a siguranței. Aproape 7 ani de întâlniri săptămânale la workshopurile săptămânale Șezătoarea urbană MindCocktail.” – îmi spun în gând.

O dată pe lună ieșim la restaurant. Așa am făcut și marți. O ieșire cu râsete, cu clinchet de pahare vesele de la vin.

O seară cu wasabi atins greșit de milioanele de celule ale papilelor gustative, care iese prin toți porii creierului și prin urechi ca flăcări invizibile, în timp ce leșin de râs. Cu siguranță m-am roșit, învinețit și înverzit la față! Toate simultan.

M-am băgat în pat cu un profund sentiment de recunoștință și inima veselă, întinerită și bucuroasă că ne-am strâns o gașcă atât de faină.

Dimineața în care mi-am văzut sufletul

Dimineața, încă buimacă de somn, pornesc aparatul să-mi prepare cafeaua aromată.

Iau telefonul. Deschid Facebook-ul. Îmi apare postare cu pozele făcute cu o seară înainte. Mă opresc la una în care sunt și eu.

O voce critică îmi șoptește „Ce față serioasă ai!”. Apoi mi se derulează imagini aleatorii din viață. Unele din situații dureroase, cu jigniri, cu umilințe. Altele în care încă mă pedepsesc, ca mamă, pentru ce nu am făcut sau am făcut greșit.

Apoi trec la gândul că am avut o călătorie grea, dar frumoasă. Că mi-am împlinit rolul, prin Șezătoarea urbană MindCocktail, pe care Dumnezeu mi l-a dăruit în această viață în rândul femeilor care aleg să vină spre mine. Și multe rămân. Îmi rămân și le rămân.
Deschid WhatsApp-ul. Mă așteptau câteva mesaje necitite, trimise seara.
De la o prietenă, observ că mă aștepta fix poza la care eu îmi declanșasem vocea criticului interior și retrospecția vieții.

Sub poză, stăteau așezate cuvintele: „În poza asta ai o expresie minunată.”
Am citit calm, am privit poza (era puțin mărită, decupată). Observam cum două stări se suprapuneau simultan.

„E ironică!” Și „Wow, ce frumos!” – însă în ambele rămânea nedumerirea cum de avea loc o așa sincronicitate. Aceeași poză. Care era mesajul pentru mine?

Așa că… am ales să fiu sinceră (nu și trează, că încă nu apucasem să beau suficientă cafea): „Văzând ce ai scris, nu știam dacă sa îți mulțumesc pt compliment sau e o ușoară ironie ?”
Răspunsul a fost o imagine și mai decupată din poza inițială, care cuprindea doar fața mea și textul: „Ia privește acum. Impresia mea este că te simți în locul potrivit. Ai satisfacția lucrului bine făcut. Ești împăcată. Puțin nostalgică, uimită că ai reușit să împlinești un vis.”
Am fost uimită de exactitatea vorbelor ei în care regăseam stările mele, întrebările, nostalgia din trăirile mele anterioare. Am întrebat, fără să stau pe gânduri: „De ce îmi vine să plâng?” – „Pentru că îți vezi sufletul.”
Aici, deja eram fără cuvinte.

Da, îmi vedeam sufletul. Eu, cea care îl vedeam în altele, uitam să-l văd în mine. Știam, înțelegeam la nivel rațional multe și despre experiența umană și despre suflet. Sufletul… acela din noi pe care îl blocăm prin fricile rănilor noastre din copilărie…
„Du-te la baie, spală-ți fața sau dacă ești fardată pune dosul mâinii sub apă rece, apoi caldă. Acum ar fi momentul să scrii la articol.”

Acestea au fost cuvintele unei femei care nu știu cât de mult se vede cum o văd eu, dacă se vede prin ochii mei. Dacă citești acest articol, te întreb: îți vezi sufletul?
Are o măreție fantastică sufletul. Mă sperie uneori, pentru că nu poate fi cuprins de această minte (aparent) finită.
Cu acea emoție intensă în mine, a femeii care a suferit mult în viață și care multă vreme a crezut că nu merită nici măcar iubire și a unui suflet mare, plin de iubire și înțelepciune, am început să caut informații despre Anyoli…

Cum am descoperit universul Anyoli

Ce aveam să descopăr mi s-a părut nu doar uimitor de frumos, emoționant și feminin… ci de-a dreptul revoluționar, original și plin de inovație!

Iubesc tehnologia.

Iubesc cristalele.

Iubesc perlele.

Iubesc albul și negrul.

Tot ce descopeream mă umplea de un profund sentiment de sincronicitate perfectă. Mi se umplea fiecare por al ființei de o emoție dincolo de raționalul uman.

Simțeam admirație pentru Nadia, creatoarea conceptului, pentru intenția transmisă în Univers cu atâta intensitate, credință și convingere încât acea emoție, acea energie avea să ajungă la mine (și sunt convinsă că ajunge la oricare persoană care alege un produs Anyoli) cu atâta intensitate!

Am privit clipuri, am citit… căpătasem o sete de a afla mai multe pe care nu o pot descrie în cuvinte. Mi-a fost clar instant ce urmează să fac.

Urmează să-mi fac un cadou mie însămi. Un cadou care să-mi readucă aminte că Dumnezeu lucrează prin oameni. Inclusiv prin mine. Știm cu toții povestea unei perle, cum se formează ea în interiorul scoicii. Prin suferință. Însă atât de bine mi-a făcut să reascult această poveste rostită cu emoția Nadiei. Astfel, am știut instant că-mi aleg un cadou de suflet achiziționând un Colier scurt perle eco, pandantiv argint inima, piatra Madre Perla.

De ce am ales Madre Perla

Madre Perla, o denumire care mă chema… Mama perlă, the Mother of Pearl… Oare care era motivul pentru care mă atrăgea atât de mult? Aveam să aflu că Madre Perla este considerată piatra feminității, a purității și a reîntoarcerii la sine.
Spiritual vorbind:

• simbolizează puterea născută din suferință – exact ca în povestea mea, perla se formează dintr-o iritație, dar devine lumină;
• este asociată cu inima, intuiția și protecția emoțională; intuiția mea este una destul de puternică (și-mi place să cred că a oricărei femei conectate la esența ei), doar că nu întotdeauna știu să o și ascult. Un bun reminder pe care să-l port zilnic ar fi soluția perfectă!
• reprezintă conexiunea cu energia maternă divină, blândețea, grația, compasiunea; – de câte ori nu mi s-a spus în cadrul evenimentelor pe care le organizez că eman acea energie maternă, susținătoare, solidă a mamei care e acolo, cu loialitate, alături de orice suflet care-i iese în cale și are nevoie, primește din ceea ce am eu de dăruit.
• aduce echilibru între lumea materială și cea spirituală – între acțiune și introspecție; – un alt aspect care mă cheamă, îmi vorbește
• în tradițiile vechi, se spunea că Madre Perla amplifică iubirea de sine și vindecarea emoțională; e considerată „piatra renașterii interioare”. – cu siguranță, oricât de mult am lucra cu noi, mereu putem face un pas și mai aproape către iubirea de sine autentică, pură și luminoasă.

Madre perla… Piatra care poartă lumină în interior. Pentru că fiecare femeie poartă în interior lumină, pe care o maschează din neîncredere. Cu cât trăim acea umbră din noi, cu atât lumina interioară iese la suprafață.

Bijuterii care transmit mesaje spirituale prin energia lor unică. Fiecare creată manual. Și nu doar atât!
Pot încărca acest colier cu poza și cu mesajul trimise de prietena mea. Nu pentru că doresc să-mi hrănesc egoul. Ci pentru a-mi reaminti cine sunt: o femeie care s-a ridicat, o femeie care, prin rolul ei dăruit de Dumnezeu susține mai departe și alte femei. Să-mi readuc aminte că merit.

Cadouri fără motiv care devin amintiri pe viață

Și pentru că pe lângă a fi femeie sunt și mamă a două minunate fiice adulte, e nevoie să fac, vorbesc și să iert eu mai întâi pentru a fi un exemplu pentru ele. Meseria de părinte și poate cea de mamă este una dintre cele mai provocatoare (și mai frumoase) meserii. Suntem binecuvântate de Dumnezeu pentru acest minunat dar când a ales să ne naștem femei unele suflete. În același timp, munca interioară nu se încheie când ele cresc.

Știu ce cadouri le fac fiecăreia de Crăciun: celei mari un  colier din piele neagră, cu pandantiv cerc detașabil, aur 9K, piatra Onix și celei mici un lănțișor din argint cu pandantiv stea perla eco.

Știu déjà cu ce mesaje vor conține fiecare dintre aceste bijuterii cu stocare inteligenta pentru că, deși le iubesc enorm și în mod egal, sunt două ființe diferite, cu unicitatea și calitățile lor. Mesajele vor fi așadar personalizate.

Bijuterii cu stocare inteligentă: emoție care prinde viață

Însă ce vreau să spun cu aceste încărcări de mesaje?
Este elementul emoționant, unic și original caracteristic produselor Anyoli. Ele nu sunt doar bijuterii. Pot fi încărcate cu mesaje digitale în format electronic (pdf, audio, video, poze), iar când apropii telefonul de ele acestea capătă viață.

Și rămân pentru o viață… Cât de emoționant!

Recunoștință, lumină și un gând pentru Nadia

Am ascultat inclusiv povestea ei despre cum a luat naștere acest concept și fiori mi-au trecut pe coloana vertebrală!

Recunoscătoare că te-am descoperit, Nadia și te felicit pentru energia pusă în spatele intenției tale! Simt energia fiecărui produs, al fiecărui cuvânt și al bucuriei! Dovada că îmbinarea artei cu tehnologia este posibilă!

Cu căldură, de la o femeie, pentru noi, femeile!

*Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025.
Titlul probei #8: Anyoli – Dăruiește fără motiv amintiri pe viață!
Sursă fotografii: www.anyoli.ro

Elvira Tănăsescu
Trainer NLP, facilitator al Șezătoarei urbane MindCocktail