De la emoția unui vis la arhitectura viitorului
Uneori, cele mai importante și de neuitat conversații nu au loc în studiouri reci, ci într-un foișor din lemn, cu miros de primăvară, unde ideile se spun simplu și visurile prind curaj. Episodul acesta al podcastului meu, realizat cu o producție de…
VIEW POST
VIEW POST
Cum am învățat că „Acasă” se construiește cu oameni, nu doar cu BCA
Există proiecte care încep cu o schiță desenată-n aer cu mâinile, pentru că se nasc dintr-o stare interioară de pasiune, dorință și claritate. Capătă contur dintr-o imagine văzută cu ochiul minții atât de detaliată, încât reușești să…
VIEW POST
Locul unde ne regăsim de fiecare dată
Există lucruri care nu se întâmplă cu zgomot. Nu se strigă cu laudă și nu cer nici atenție. Sunt acele lucruri care pur și simplu rămân.
Așa este și curtea casei noastre de la țară. O casă micuță, tradițională, răsfățată de o curte generoasă…
VIEW POST
Arhitectul propriilor punți către lume, prin cuvinte
Pentru mine, scrisul a fost mereu spațiul în care nodurile dintre inimă și gât se desfac. De la anii petrecuți la Brockwood Park School în Marea Britanie, unde am învățat libertatea exprimării, și până la praful așezat pe blogul creat în 2017, drumul…
VIEW POST
Meseria care m-a învățat nu doar să văd cât este de important să înțelegem limbajul celuilalt, ci și să vedem că în familie uităm să-l traducem.
– Mami! – se auzi glasul cristalin al fiicei de 4 ani
– Da – am răspuns eu privind în continuare ecranul computerului și galopând…
VIEW POST
LoveToGive – cadoul pentru mine într-o zi de sărbătoare: această zi
Uneori stau cu o foaie albă goală-n fața mea și implor inspirația să revină de pe unde hoinărește.
Alteori mă așez în fața unui template gol de blog (sau Word) care mă privește sec de pe ecranul rece al laptopului….
VIEW POST
Trăim înconjurați de ecrane: telefoane, laptopuri, tablete, navigații auto – comori moderne, la fel de prețioase ca bijuteriile regale. Eu sunt regina care încearcă să le păstreze strălucirea neatinsă de timp, accidente și… un cățel poznaș.
Dar fiecare regat are și propriile aventuri.
Când folia devine portal
Totul a început cu o…
VIEW POST
Cuvintele: puntea mea către lume
Pentru mine, cuvintele au fost mereu puntea către lume și către mine însămi. Cele cărora trebuia să le dau glas păreau adesea să se înnoade undeva între inimă și gât, iar scrisul a devenit spațiul în care se puteau așeza libere.
Anii adolescenței și libertatea exprimării
În…
VIEW POST
Când papucii o iau în direcții diferite
Azi dimineață mi-am pierdut papucii.Metaforic. Literal. Emoțional.
Unul voia cafea. Altul voia să fugă la munte. Sau să stea în casă, sub adierea AC-ului… caldă de data asta, la cum a fost această a treia zi de octombrie, în care termostatul lui Doamne Doamne…
VIEW POST
Te îmbrățișez, draga mea!Nu știu cum ai ajuns aici… poate ai dat scroll și a apărut această postare, poate m-a recomandat cineva… Sau poate e una dintre acele întâmplări care, de fapt, nu sunt deloc întâmplătoare.
Eu cred de foarte, foarte mulți ani că nimic nu este întâmplător.Tu ce părere…
ELVIRA TANASESCU
CRAIOVA
Eu sunt… eu. O ființă umană. O femeie din milioanele și milioanele de femei. Poate ai trecut pe lângă mine pe stradă. Poate m-ai făcut să plâng. Poate m-ai făcut să râd. Poate te-am lovit cu cotul din greșeală și nu am apucat să îmi cer scuze.