Noi, femeile Șezătoarea Urban MindCocktail

Urban MindCocktail – La Șezătoare

on
martie 18, 2019

Salut!

Ai avut momente în viața ta când ceva din tine te trăgea într-o direcție nouă, dar altceva îți șoptea „Nu pot să fac asta/ E o prostie/Sunt prea bătrân(ă)/Nu știu să fac asta/Lucrez de X ani în acest domeniu, nu mă apuc acum să schimb ceva. E prea târziu/Visam să fiu… și acum sunt…, pentru că am făcut pe plac mamei, tatălui, bunicilor, familiei/Am copii, nu am timp de mine/Nu mă lasă soțul, nu ar fi de acord.” Și lista poate continua. Îți sună cunoscut vreuna dintre aceste situații? Sunt convinsă că da.

După ce am urmat cursurile unui liceu din Marea Britanie, care nu seamănă aproape deloc cu ceea ce suntem obișnuiți aici, am revenit în țară în ’97 cu visuri frumoase, mentalitate deschisă și o mare pasiune în primul rând pentru psihologie și actorie. Pe lângă alte pasiuni, aceasta s-a trezit în mine la cursurile urmate la liceul respectiv. Numai că, aici, aveam să încep să îmi întemnițez încet și sigur multe dintre aceste visuri, idei, gândiri și pasiuni sub lespezi și carapace grele bine ferecate și păzite de… frici. Aceste frici parcă aveau să crească și să devină din ce în ce mai copleșitoare, neconștientizând că sunt, de fapt… frici, tocmai pentru că sunt normalitatea noastră, suntem bine îmbrăcați în ele, până în profunzimea cea mai adâncă a sufletului (sau a subconștientului?). Le numim generic „stres”, din cauza unei goane „nebune” după…. Nici noi nu mai știm după ce.

După cum știm, copilăria nu este întotdeauna atât de roz pe cât o credem. Copilăria unora dintre noi poate nu a fost mai deloc roz. Sau o fi avut ceva pete roz pe undeva. Îmi place totuși să cred, că pentru unii au existat și pete roz mari și strălucitoare. Deși primele mele vindecări majore au avut loc în cei cinci ani petrecuți la studii, nu mi-am dat seama că încă mai aveam de vindecat. Așa cum poate nu-ți dai seama nici tu? Și îmi continuam viața pe pilot automat într-un mod din ce în ce mai haotic, între muncă, copii, activități de-ale casei, conflicte cu rude nici ele vindecate, dar înțepenite pe un adevăr propriu sângerând dintr-un orgoliu mărit parcă de rănile unui neam întreg de la… cine știe ce stră-străbuni, transmis așa, tacit până aici. Așa cum poate-ți trăiești și tu viața, în propriul ritm haotic și pe pilot automat?

În anul 2016, inima sau sufletul a tras de mine zdravăn. Era nevoie să tragă zdravăn, că ignorasem mult timp pasiunile mele. Și am plâns. Și mi-am pus întrebări „Cine sunt?”. Și am jelit. Și m-am întrebat „Care-mi este normalul? Asta e ce mi-am dorit de la viață?”. Și am încercat să râd. Și iar am mai vărsat câteva lacrimi. Și am mers pe firul fricilor și am privit demonii în ochi și am început să le râd în față, să-i strivesc prin iertare și învățând să iubesc și să MĂ iubesc!

Astfel m-am întors ușor-ușor, cu răbdare și blândețe, către visuri și pasiuni de mult uitate. Mi-a revenit dorința puternică și plină de emoție de a fi aproape de sufletul oamenilor. Urmând cursurile de NLP și de consilier pentru dezvoltare personală, aveam să îmi „hrănesc” pasiunea pentru mintea și ființa umană. Mi-am dat seama că am o poveste care poate inspira, că îmi doresc să ating inimi și suflete, așa cum și alții au făcut-o cu inima și sufletul meu. Mereu m-am ghidat după propriul motto: „Nu contează povestea, ci ce faci cu ea”. Pentru că binele e făcut să circule, să fie oferit și primit. Pentru că parte din scopul nostru este să fim împăcați cu noi înșine, pentru a ne bucura de acest dar magic numit viață.

Prin urmare, așa a apărut visul unui „workshop”, dar îmi doream ceva nou, ceva care să aducă transformări cu rezultate reale și pe termen lung în orașul nostru. De-a lungul anilor, mi-am dat seama câtă nevoie adâncă avem noi, oamenii, să fim ASCULTAȚI. Realmente ascultați. Dar nici noi la rândul nostru nu știm să (ne) ascultăm întotdeauna cu adevărat. Nu ne prea lasă „pilotul automat” despre care vă spuneam. Vedeam clar cu ochii minții grupul de femei care râd, care vorbesc. Eu cred cu tărie că noi, oamenii, avem o putere fantastică de a ne vindeca unii pe alții. Dacă învățăm să ascultăm. Să ascultăm sincer, cu mintea goală, fără prejudecăți și fără judecăți, fără aere de superioritate și aroganța omului care „știe mai multe” decât celălalt. Să (ne) ascultăm așa, cu și din respect, cu atenție. Un astfel de grup, pe care eu îl numesc „Urban MindCocktail – La Șezătoare” (sau Șezătoarea Urban MindCocktail, îți oferă mediul sigur în care să te simți ascultată, în care să asculți ce au de zis și alte persoane și, astfel, vei începe să vezi cât de similari suntem, vei începe să înțelegi că, până la urmă, toți oamenii dorim cam aceleași lucruri, cel  mai important poate fiind că dorim să fim acceptați așa cum suntem!

httpswww.energymuse.comblogwomens_circle.jpg

Cum spuneam, ceea ce suntem astăzi este rezultatul „programării” din copilărie. În prima parte a Șezătoarei, împărtășim experiențe, informații și opinii proprii, care te ajută să ai revelații și conștientizări pentru a mai „elimina” un program care nu îți este tocmai benefic. În a doua parte facem exerciții practice și diverse activități care te ajută astfel să vindeci încă o frică, încă o convingere limitativă etc. Fiecare șezătoare va avea diferite teme. Până acum am avut „Îmbrățișarea copilului interior”, „Cine ești tu, femeie?”, „Calea spre adevărata TU!”, „Recunoștința”, „Controlul sau bunăstarea interioară”?

Deoarece am observat cât de frumos a fost impactul primei șezătoare, „Îmbrățișarea copilului interior”, pentru că nu poate fi descrisă în cuvinte bucuria din ochii oamenilor să revină în copilărie, să revină la bucuria de a fi copil, bucuria sclipitoare din ochii lor să mai conștientizeze rădăcina unei „bariere”, am considerat că este extrem de important și util să revenim la copilul/adolescentul interior. Prin urmare, în prezent se desfășoară mai multe „episoade” pe acest subiect, dar fiecare cu o altă temă: „Primii pași către copilul interior”, „Joaca – o creație în culori vibrante”, iar astăzi, 19.03.2019, „Joc, joacă – cunoaștere și autocunoaștere”, un eveniment gratuit în luna în care femeia este sărbătorită, la care te invit cu mare drag, ca tu să vezi și să simți ce se întâmplă la șezătoare și care sunt beneficiile ei profunde.

Șezătoarea este un grup de „terapie”, de dezvoltare personală, într-o formulă relaxată, unde râdem, socializăm și creăm conexiuni frumoase și ne facem noi prietene. Deși este un grup deschis, sunt convinsă că îți este chiar mai benefic să ai o continuitate. Prin urmare, îți ofer un cadou, special pentru tine: prima participare este gratuită! Îmbracă-te lejer, ia încălțăminte de interior și acordă 2 ore sufletului tău în fiecare marți seara între 19.00 și 21.00 pentru că MERIȚI, dragă femeie! Tu ai puterea de a străluci, vino să descoperi diamantul tău interior!

Pentru detalii despre eveniment și tarife, vizitează Institutul de Neuroprogramare Lingvistică

Pentru detalii despre mine, accesează rubrica Parteneri a aceluiași Institut sau pagina MindCocktail pe Facebook.

De asemenea, Șezătoarea a „demarat” și în mediul online într-un grup de Facebook, pe care îl poți accesa aici. Poți să fii membru al grupului chiar dacă nu ești din Craiova sau Oltenia, deoarece cunoașterea și autocunoașterea nu au granițe geografice.

Te aștept cu mare drag la Șezătoare și abia aștept să te cunosc! Bucuria din ochii tăi la șezătoare este și bucuria mea!

httpswww.vividevidasi.comcirculo_de_diosas.jpg

Foto 1

Foto 2

TAGS
RELATED POSTS

LEAVE A COMMENT

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ELVIRA TANASESCU
CRAIOVA

Eu sunt… eu. O ființă umană. O femeie din milioanele și milioanele de femei. Poate ai trecut pe lângă mine pe stradă. Poate m-ai făcut să plâng. Poate m-ai făcut să râd. Poate te-am lovit cu cotul din greșeală și nu am apucat să îmi cer scuze.

%d blogeri au apreciat: