O clipă. Doar o clipă…

Îmi beau cafeaua în liniștea unei dimineți amorțite și somnoroase. Undeva, în depărtare, aud totuși lătratul unor câini. Nici nu știam că sunt atât de mulți câini într-un cartier orășănesc, între blocuri. Fiecare sunet al glasului lor ce străpunge aerul rece până-n bucătăria mea, până la urechile mele, îmi săgetează sufletul, inima și toată ființa cu sulițe sângerânde de dor, tristețe, durere, neputință și furie. Simt apoi cum lacrimi fierbinți mi se rostogolesc pe obrajii febrili. Sunt febrili de câteva zile-ncoace, de când s-a-ntâmplat. Și, totuși, febră nu am. Simt febrilitatea unor emoții și trăiri pe care doresc să le […]

Continue Reading

Scrisoare către mamă, de la fiica ei

Dragă mamă, Mândria nu ne-a lăsat să ne bucurăm de multe momente care ar fi putut fi extrem de frumoase și fericite. Rănile nu ne-au lăsat să ne îmbrățișăm cu căldură, căci ne loveam în ele și le simțeam durerea ca sulițe ascuțite. Orgoliile noastre au dus multe lupte aprige, “însângerate” și au lăsat răni atât de adânci, că nici nu mai știam de ce ne sunt sufletele atât de împietrite. Învăț din ele, pentru că nu vreau să mă las subjugată de greșelile tale, doar pentru că așa e genetic. Învăț din ele pentru copiii mei, pentru a mă […]

Continue Reading

Scrisoare către mine

  Draga mea prietenă, Te știu de când erai mică. Te-am cărat cu mine peste tot. Permanent. Te-am ținut lângă mine și în somn. Ești acea parte din mine care mi-a întunecat și întristat momente care puteau fi momente de fericire. De ce? Pentru că nu m-ai lăsat să am încredere în mine. Mi-ai înghițit vorbele. Și curajul. Și mândria. M-ai sufocat noaptea, strângându-mă de gât cu mâna ta grea și invizibilă. Mi-ai subestimat feminitatea. Tu m-ai împiedicat să trăiesc din plin acele momente de fericire, să le sorb profund în adâncul ființei mele. Pentru că tu mi-ai sădit mereu […]

Continue Reading