Scrisoare către mine

 

Draga mea prietenă,

Te știu de când erai mică. Te-am cărat cu mine peste tot. Permanent. Te-am ținut lângă mine și în somn. Ești acea parte din mine care mi-a întunecat și întristat momente care puteau fi momente de fericire. De ce? Pentru că nu m-ai lăsat să am încredere în mine. Mi-ai înghițit vorbele. Și curajul. Și mândria. M-ai sufocat noaptea, strângându-mă de gât cu mâna ta grea și invizibilă. Mi-ai subestimat feminitatea. Tu m-ai împiedicat să trăiesc din plin acele momente de fericire, să le sorb profund în adâncul ființei mele. Pentru că tu mi-ai sădit mereu în colțul minții semințe de neîncredere și frică. Te-am cărat loial cu mine peste tot și eu sunt cea care ți-a permis să mă dobori, eu ți-am permis să mă umbrești, să mă întristezi, să mă umpli de nevoi care erau împlinite, dar eu le vedeam goale, seci. Eu te-am lăsat să mă orbești cu un întuneric epuizant, să-mi știrbești încrederea în mine. Tu m-ai făcut să mă sacrific, cerșind iubirea, dar tot tu nu m-ai lăsat să o zăresc și ți-am permis să-mi șoptești în ureche asurzitor de dureros că nu o merit. Dar ți-am greșit și eu la rândul meu, draga mea prietenă. Ți-am greșit, pentru că tu aveai o durere și încercai prin orice metode și mijloace să mi-o arăți, dar nu m-am oprit niciodată în graba mea nebună după iubire să te ascult.

Nu m-am oprit nici măcar pentru o secundă să înțeleg de ce-mi șopteai toate aceste vorbe și, astfel, ți-am permis să mă acoperi cu negura ta și m-ai dus la disperare, la întuneric, m-ai nimicit și m-am lăsat călcată în picioare, seacă, împietrită, înfrigurată și înspăimântată. Abia atunci, în pragul nebuniei, plină de nervi pe viață și pe toți am început cu disperare să te ascult, să te observ dincolo de vorbele tale aspre, să te descopăr și să-ți ascult durerea și suferința și să înțeleg de unde izvorau ele. Te-am văzut. M-am agățat de tine. Am vrut să te sugrum, să te blestem și să-ți urlu în față că te disprețuiesc. Am vrut să fug, oriunde, în orice colț pustiu. Dar nu, în schimb te-am conștientizat, te-am privit în ochi cu curaj, te-am înfruntat. Și am văzut un copil speriat. Am văzut un copil trist. Am văzut un copil cu aripi frânte. Te-am mângâiat pe cap și ți-am repetat cât de mult te iubesc. Și acum te iert, te iert, draga mea prietenă, din toată inima, pentru că, în sfârșit te-am observat, dar cel mai important, te-am înțeles. Fac pace cu tine acum, copil drag și frumos, neiubit și neîmbrățișat, neapreciat și neîncurajat, bătut și debusolat.

Ești o prietenă dragă, nu te mai urăsc, din contră, îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine, dar e momentul să te eliberez. Te eliberez, că am găsit rădăcinile fricilor și le-am smuls, am avut curajul să înțeleg de unde izvora fiecare dubiu și fiecare răutate și am secat sursa lor. Fiecare are acum drumul ei, copilul meu drag pe care te-am purtat în urechile și pe umerii mei, e momentul să ne acceptăm și să ne iubim, dar eu, noua eu, datorită ție am înțeles care este drumul meu și scopul meu. Datorită ție am reușit să traversez tunelul lung și orbitor de întunecat, zărind lumina din capătul lui, după un drum lung și epuizant în care am dat disperată din mâini, încercând, parcă, să mă agăț de orice ca să aprind o lumină, dar nu pipăiam decât ziduri reci și umede. Dar nu m-am lăsat.

Te las în urmă, te las în trecut, pentru că acum, o femeie caldă, iubitoare, puternică, plină de tinerețe și totodată maturitate coaptă își croiește un drum frumos, cum și-l dorește ea. Pentru că, în sfârșit, își dă seama că merită. Știe că viața nu e roz, dar mai știe și că după orice furtună, mereu răsare soarele, că după orice lacrimă apare și zâmbetul.

Și tu meriți, om frumos, să traversezi tunelul lung și întunecat, pentru că orice tunel, oricât de lung ar părea, în capăt are o lumină. Întotdeauna. Și e posibil să fie minunat de strălucitoare, trebuie doar să speri și să crezi, să crezi în primul rând în tine.

You may also like

2 comentarii

  1. Ce frumos ti-ai redactat-o ! Cu ceva timp în urma si eu mi-am scris o scrisoare asemanatoare care mi-a schimbat la 180° perceptia despre lume si viata.
    Felicitari si Lumina sa-ti calauzeasca pasii spre eternitatea absoluta, atemporala ! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *