Românizare

capra vecinului - romanizare

Să moară capra vecinului de nu v-oi lămuri ce vreau să spun prin „românizare”, acel proces în care intrăm încă de la naștere și care se transmite tacit de la o generație la alta.

Cei care mă cunosc știu faptul că am avut marele noroc de a urma liceul într-o altă țară în vremuri în care unii încă abia visau să călătorească în alte țări, cam prin ’92. Dar sunt foarte puțini cei care știu cu adevărat cât de minunat a fost locul acela, nimic asemănător cu sistemul nostru sau cu mentalitatea noastră. Dar acesta va fi un subiect pentru un articol separat. Revenind la „românizare”. După vreo 20 de ani de România în care am tot încercat să mă adaptez mentalității, etichetelor, „perfecțiunii” și unei pudicități false sau prost-înțelese, ajung la anumite concluzii personale pe care vi le enumăr mai jos. Deși de-a lungul timpului nu prea mi-a plăcut să generalizez, pentru că generalizarea nu este tocmai benefică în unele situații, astăzi nu cred că voi reuși să mă abțin. Astăzi își are și ea rostul ei, pentru un impact mai puternic, mai ales când vine vorba de trăsăturile unui popor, ca întreg.

Încep prin a spune că românii suferă de multe boli. Atât de multe, că nici nu știu dacă își mai dau seama, boli apărute dintr-o încăpățânare și mentalitate apocaliptice. Da, sună dramatic, dar asta e realitatea. În primul rând, românii au frici. Ca popor, avem atât de multe frici, că nu știu dacă realizăm că sunt frici fictive, care ni se par atât de reale și parte din conștiința noastră generală, ca neam. Hai să enumăr câteva: frică de pisica neagră, frică de oglinzi sparte, de scos hainele bebelușului noaptea la uscat, de deochi, de Dumnezeu, de mersul în biserică la menstruație sau după sex, de pește la copii care nu au împlinit un an, de aia nu e bine, ailaltă nu e bine, de dus gunoiul după ce apune soarele (nu știu ce e cu chestiile astea, după ce apune soarele, e noaptea un soi de Drac împielițat?) de sex în general (mulți nu îndrăznesc să vorbească despre asta, cu atâta convingere și schimonoseală pe față, că mă întreb uneori dacă fac așa ceva sau cum or fi reușit să facă copii), de popa care trece pe stradă liniștit etc. Sunt convinsă că-mi scapă multe acum, mai ajutați-mă și voi! Și, uite-așa, românul uită să-și trăiască viața!

superstitie-pisica-neagra.jpg

În schimb, românului nu-i e frică să înjure, să sară la bătaie, să-și judece cu superioritate semenii, crezând că le știe pe toate, nu-i e frică să fure, să-nșele, să mintă, să fie leneș, să se creadă cel mai tare din parcare când alt participant la trafic face o greșeală minoră, nu-i e frică să bată cu pumnu’-n masă, să-și înece creierul în alcool, să nu (se) respecte, nu-i e frică de ură, de bârfit, invidie (oooo, da, la astea ultimele cred că ne pricepem cel mai bine, ca popor), să nu se ducă la vot, pentru ca mai apoi să facă pe victima că ce popor de rahat suntem, conduși de nu știu ce specimene de politicieni din ’89-ncoa’, nu-i e frică să-și bată copiii, nu-i e frică să-i jignească, crezând cu tărie că el are drepturi supreme asupra lor (mai mult decât Însuși Dumnezeu) și că el i-a făcut, el îi omoară etc. Și, uite-așa, românul nu știe să-și trăiască viața! Continuați și voi lista, că mie deja începe să-mi ardă sângele-n vene.

sdff

 

Românii suferă de pupincureală. Începând cu educatoarea, învățătoarea sau oricare alt cadru didactic al copiilor și terminând cu șeful. Românii sunt atât de pupincuriști, că ar uita de tot ceea ce este uman și și-ar călca în picioare colegii și ar „vinde și pe mama și pe tata” pentru un ciolan. Pupincureala asta cică e cheia succesului, zic ei. Și, uite-așa, românu’-și trăiește viața în minciună!

„Românizarea” asta de perfecțiune falsă a ucis și ucide suflete, care mor încet din cauza unor (pre)judecăți sub un logo dureros numit „ce spune lumea?/ce crede lumea?”. Teoria o știu mai toți, că nu contează ce spune lumea, dar practica asta ne omoară. De ce să-ți pese ce spune lumea? Stă lumea cu tine-n casă? Îți plătește lumea facturile și-ți educă copiii? A stat lumea cu tine azi-noapte lângă copilul febril, să știe de ce ai cearcăne? Știe lumea că spatele-ți stă curbat că muncești prea mult? Știe lumea că astăzi ai nervi pentru că ți-ai luat adio de la un părinte? Vine lumea să-ți șteargă lacrima când ai căzut? Și m-am întrebat mereu cine e această „lume”, care nu ne lasă să trăim? Românii ar trebui să-nvețe să fie oameni frumoși, adică să se bazeze pe valori care nu fac rău și nu se cumpără cu bani. Pentru că nu o dată mi-a fost dat să văd că fix cei cărora le pasă ce spune „lumea” sunt printre cei mai mari bârfitori invidioși. Și își ucid sufletele ferecându-le sub lespezi grele. Și nu doar pe ale lor, dar și pe ale copiilor lor. Pentru că educația se duce mai departe pe principiul „așa am fost și noi educați și uite că suntem bine!” Serios, chiar suntem bine? Chiar am fost educați bine? Văd dureros de mulți oameni care-și dușmănesc frații și surorile, care se ceartă cu părinții. Suntem bine când am stat sub comunism decenii, un mecanism ucigător de personalități și distrugător de aripi, la care s-a mai adăugat un sistem de educație destul de bolnav al fiecărei familii?

boboteaza

Cu toate acestea…

îmi pare că vine o generație frumoasă de români în care cred și, care, sper eu, va „româniza” altfel acest neam. Văd și români frumoși, care îți fac semn zâmbind în trafic să treci mai departe, chiar dacă nu ai prioritate. Văd și români care vor să își educe altfel copiii decât au fost ei educați. Văd români care respectă natura și adună gunoaiele după ei sau plantează un pom. Văd și români care ajută cu o vorbă sau faptă bună, cu un „mulțumesc”, „te rog” și-o urare. Văd și români care au sete pentru schimbare și se implică în atâtea proiecte frumoase. Și știți care e culmea? Nu sunt toți îmbrăcați la costum, acești români frumoși cu fețe senine. Unii au tatuaje. Unii au plete. Alții au cercel în nas și-n sprânceană. Alții poartă blugi rupți sau geci de piele cu ținte. Alții sunt motocicliști. Alții sunt rromi. Unii sunt moldoveni. Alții olteni. Unii ardeleni. Ații medici sau dascăli. Unii sunt jurnaliști, alții scriitori sau bloggeri. Știți de ce? Pentru că nu etichetele îi leagă, căci alea sunt invenții ale minții umane, ci altceva mult mai frumos: sunt oameni, sunt suflete cu conștiință, cu speranță în suflet și bucurie în ochi, care știu să-și trăiască viața. Pentru că au înțeles că e viața LOR, nu a „lumii”.

beautiful-mountain-landscape-with-lake-in-carpathian-mountains-young-man-standing-on-the-top-with-raised-hands-slow-motion-4k-footage_bjj53urde_thumbnail-full01

Se adună sfios și ies ușor în frunte. Ei sunt românii care sper că vor schimba imaginea românului în lume. Ei sunt românii pe care îi implor să nu renunțe atunci când se lovesc de oameni care nu mișcă un deget și să continue să creadă în bine, să continue să bată la alte uși, dacă cele dinainte le sunt închise-n nas. Pentru mine, pentru tine, pentru noi toți și copiii noștri. Ei sunt românii care au înțeles că schimbarea nu vine de la politicieni, nu de la autorități pentru ca orașul să fie curat, ci schimbările vin din noi, din a păstra curățenia, din a spune adevăruri, din sistemul învățământului, al sănătății și din oricare altul. Ei sunt medicii care nu vor mai lua șpagă. Ei sunt dascălii care pun suflet în meseria pe care o practică, știind că în mâinile lor se află viitorul țării și au o responsabilitate mare și valoroasă și asta îi face să fie mândri. Ei sunt părinții care îndrăznesc să-și învețe copiii că nu banii contează cel mai mult, ci pasiunea, respectul și fericirea, pentru că e viața lor și doar ei sunt stăpâni pe ea.

 

Există și români frumoși. Uneori sunt în umbră, dar e vremea să iasă în față și refuz să cred că nu vor deveni mai mulți. Pentru că țara asta, neamul ăsta are o nevoie acută de vindecare. Pentru că nu vreau să moară capra vecinului! Pentru că nu vreau să ne plece toți copiii buni. Trebuie să aibă loc o altă „românizare”!

o tara ca afara.png

Foto 1 Foto 2 Foto 3 Foto 4 Foto 5

You may also like

35 de comentarii

  1. Tu ai facut primul pas catre un curent benefic de care avem nevoie si pe care sper sa-l imbratisam cat mai multi pentru ca tara noastra e frumoasa.

    1. Mulțumesc tare mult pentru apreciere și încurajare! Tocmai pentru că avem o țară foarte frumoasă, e nevoie să facem schimbări… că mai mici, că mai mari, personal consider că nu contează, atâta timp cât au loc. În bine, normal. 🙂

  2. da, din pacate, romanul e invatat sa-l frece grija de altul mai mult decat pe sine. avem un dar innascut de a ne uita in curtea celuilalt si de a-l critica… totul incepe cu noi. degeaba ne plangem daca noi insine nu facem nimic sa fie mai bine

  3. Nici nu-mi vine sa cred ca ai reusit sa acoperi toate ,, talentele,, romanilor. Foarte bine ai spus, sper totusi sa se schimbe ceva cat mai curand.

    1. Cam așa este, deși consider că generațiile viitoare nu vor fi altfel, dacă noi, părinții nu îi educăm frumos. Ce exemplu le dă copiilor săi un părinte care, să zicem, nu se duce la vot?

    1. Mulțumesc tare mult, Ioana! Mă bucur să aud că am reușit să ating măcar o parte dintre probleme, în așa fel încât să dau o temă de gândire.

  4. Probabil ca la unii nimic nu prinde… pe mine nici macar nu ma intereseaza daca vecinul are o capra si daca eu am un vecin. Capra mea sa fie grasa si sanatoasa. Aia e important.

    1. Corect! Dar, personal, consider că fiecare dintre noi poate fi un exemplu pentru alții, chiar dacă e vorba de lucruri mici, care poate par neimportante la prima vedere.

  5. Problema românului e că nu își dorește schimbarea pentru că e mult de lucru. Ne-am învățat să facem ce ne spun alții în care avem încredere oarbă și nu le punem la îndoială înțelepciunea.
    Da, Dumnezeu a zis crede și nu cerceta, însă să nu uităm că Dumnezeu nu ne vrea proști, ne vrea să ne gândim la El, și nu la preot.
    E trist că lumea nu dorește schimbare și că nu sunt dornici să lupte pentru a schimba ce se poate și ce e necesar.
    Nu mai văd nicio speranță pentru noi și din acest motiv, mă bate gândul să plec din țara care mă sabotează în fiecare zi.

    1. Corect și îmi place tare mult că ai accentuat acest aspect foarte important: „însă să nu uităm că Dumnezeu nu ne vrea proști, ne vrea să ne gândim la El, și nu la preot.” Și te înțeleg că dorești să pleci din țara asta, pentru că este un gând care nu-mi dă pace nici mie de foarte mulți ani. Din păcate, cred sunt mulți care își doresc acest lucru.

  6. Felicitari! Din pacate, ai mare dreptate. Spun din pacate, pentru ca mi-as fi dorit ca oamenii sa fie altfel, sa fie oameni. Dar poate ca va veni si schimbarea.

    1. Mulțumesc, Cătălina! E bine să lăsăm speranța să moară ultima, nu? Ne mai îndepărtăm de ea, dar cred că e sănătos pentru noi să revenim tot la ea. 🙂

  7. Atunci cand am inceput sa citesc articolul m-am temut ca voi citi doar lucruri negative, dar ma bucur ca ai aratat si partea pozitiva a noastra. Avem valori si incercam sa le transmitem si copiilor nostri, chiar daca atmosfera materialista din jur incearca sa ne sufoce. Eu cred in acest popor si stiu ca va reusi sa treaca peste aceste mentalitati vechi, intrebarea este …cand.

    1. Mulțumesc, Raluca și mă bucur și eu că am reușit să-ți „sabotez” teama, ca să zic așa. 🙂 Când se vor produce schimbări? Îmi place să cred că începând de acum. Cu pași mici. Cu lucruri simple. Cu răbdare.

  8. Ai punctat foarte bine in acest articol. Am crescut cu multe din mentalitatile enumerate si vrand nevrand le-am adoptat. M-am obisnuit sa ocolesc capacele de canalizare, sa ma feresc sa-mi treaca o pisica neagra prin fata, etc. Nu stiu daca se va schimba ceva prea curand si totusi mi-as dori

    1. Mulțumesc mult! Toți am crescut cu astfel de mentalități (mai multe sau mai puține și nu spun că e ceva rău, ci doar că vremurile erau altele), dar consider că depinde de fiecare dintre noi să mai schimbăm câte ceva, fiecare în ritmul său și cu ceea ce rezonează, că doar învățând unii de la alții, dar și din propriile greșeli, și găsind adevăruri proprii evoluăm.

  9. Felicitări. Nici nu știu cum să vă spun doamne câtă dreptate aveți. Unii sunt ași în ași în a judeca pe alții. Și apoi se plâng uite mă bârfește.
    Și apoi sunt unele persoane care nu se pot bucura atunci când cineva face ceva frumos. Și atunci critică ” ia uitel domne pe xulescu vrea să se dea mare” sau „ce domne tot el e, ce parcă e altul”.

    1. Mulțumec, Maria, pentru apreciere, dar și pentru că ai poposit pe blogul meu. Oameni printre oameni, fiecare cu defectele și calitățile lui. Poate învățăm, ca români, să fim mai toleranți unii cu alții. Îmi place să cred că ne vom trezi din ce în ce mai mulți. Pentru generațiile viitoare măcar, dacă nu pentru noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *