Efectul Facebook

În ultimii ani, se discută din ce în ce mai mult despre efectele nocive ale televizorului, Internetului și/sau ale rețelelor de socializare ș.a.m.d. Teoretic, aproape toți cred că știm că sunt un tip de „instrumente” nocive sau benefice, în funcție de cum alegem să le folosim. Întrebarea mea este, dacă știm teoria, de ce stăm atât de rău cu practica?

„Nu ai Facebook, nu exiști!”

 

tv-internet-social-media-marketing-cancun-3

Astăzi mă rezum doar la rețeaua de socializare Facebook. În prezent, mai toată lumea are cont de Facebook. S-a creat și un proverb, nu? „Nu ai Facebook, nu exiști!” Dar câți dintre noi suntem dispuși să îl folosim în mod responsabil și în condiții de siguranță?

Siguranța copiilor tăi

Ceea ce m-a deranjat și încă mă deranjează maxim este cazul acelor părinți care, deși își fac un cont de Facebook, refuză cu vehemență să și învețe ce să facă. Nu mă înțelege greșit, am capacitatea de a înțelege faptul că avem cunoștințe tehnologice diferite, dar, totuși, aici e vorba de puțină ambiție, de a dori să ții pasul cât de mult poți cu vremurile în care-ți crește copilul. Mă îngrozește efectiv numărul persoanelor care au poze cu copii mai mici sau mai mari cu setări la opțiunea „Public”. Sau care le permit celor mici să aibă cont de Facebook, fără să îi învețe cum să posteze în condiții de siguranță, pentru a nu se expune eventualelor pericole. Ce înseamnă asta? Că orice dement, psihopat, pedofil are acces la astfel de poze! Și da, văd mereu conturi care aparțin unor copii de vârste fragede, cu fel și fel de poze publice. Unii își laudă nu știu ce activitate și arată întregii planete că aceasta a avut loc „akasuka”, prezentând în detaliu locul. Serios? Îi mai și inviți la tine pe acești oameni periculoși? Oameni buni, voi realizați la ce vă expuneți copiii? Mi-aș dori ca articole precum acesta să ajungă cumva și la voi, părinții care ignoră astfel de pericole re-a-le!!!

Știm să ne credem cei mai grozavi părinți și când li se întâmplă altora situații neplăcute, judecăm! Judecăm și bârfim pe la colțuri! Da, ne pricepem foarte bine la asta, pentru că avem impresia inconștientă că „nouă nu ni se poate întâmpla!” Dar pe mine mă doare și ar trebui să te doară și pe tine! Mă doare să văd fete umilite de alții sau care se umilesc singure doar pentru a fi acceptate (o definiție prost înțeleasă la vârsta lor, pentru că nu explicăm suficient copiilor noștri), cărora le sunt furate poze și devin subiect de batjocură printre colegi, simțind apoi o rușine prea mare și nu mai vin la școală! Nu-ți întoarce capul, nu ignora! Este o realitate atât de aproape de tine! Sunt cazuri de adolescente pozate în ipostaze delicate, cu sau fără știrea lor, ale căror imagini nu rămân intime! Nu-ți întoarce capul, nu ignora! I se poate întâmpla și fiicei tale! Și fiului tău! Din ignoranța ta, a mea, a noastră, a tuturor! Mă doare să văd băieței expuși public de mamele lor în cele mai ciudate (drăgălașe, pentru mame) ipostaze. Mă doare să știu că își vorbesc urât copiii pe Facebook, că se insultă, se jignesc și că uneori scot din ei vorbe extrem de dureroase, doar pentru că, în spatele unui ecran, se simt bine să-și arate „puterea”, dezvoltând astfel efectul de „bullying” care ia amploare în prezent, pentru că părinții nu se implică. Mă doare că nu-ți pasă ce face copilul tău pe Facebook! Mă doare că nu știi să vorbești cu el, să afli despre lumea în care trăeiește el, lumea tehnologiei! Sunt mamă, te înțeleg că este greu să vorbești cu adolscenții de lângă tine, dar încearcă, mereu, cu pași mici, cu răbdare, nu renunța! Nu poate fi adolescentul mai puternic decât tine, adultul! Dar nu-i arăta că ai autoritate, bătând cu pumnul în masă sau desfăcând cureaua de la pantaloni! Fix un astfel de comportament îl va transforma și mai mult înr-un „bully”! Cunoaște-ți copilul, apropieți-l! Nu-l ignora! Este un suflet care nu mai știe să se facă iubit, pentru că nu i-ai arătat și nu l-ai învățat! Este o realitate chiar în fața ta! Realitatea ta!

fbbully-500x300

Efectul Facebook pentru adulți și poate și pentru adolecenți, care, pentru mine, se cam leagă de „bullying-ul” anterior. Derulăm. Derulăm plictisiți, entuziasmați sau pur și simplu robotic. Gândurile ne zboară: „Ah, uite o poză cu X-uleasca, vere, dar ce bine arată! Ce viață are! Și era un nimeni. Acum e mai bine/ frumoasă/ deșteaptă/ bogată/ fericită decât mine!” Ei, hai, măcar o dată, tot v-a trecut un gând ca acesta sau unul similar. Sau „Urâtă e proasta asta! Ce noroc are proasta asta! Proasta asta a primit ce merita!” și lista poate continua. Poate am dat exemple exagerate, dar sigur ai prins ideea. În timpul acesta, viața zboară pe lângă tine. În aceste 5-10 minute, ai scos ce era mai urât din tine (nefondat, realizezi? Pentru că nu, nu știi absolut deloc povestea persoanei care râde în poză cu dinți perfecți! Dacă i-ai cunoaște-o, poate nu ai mai vrea să fii în locul ei.) În aceste 5-10 minute ai mai adăugat un mic rid pe fața ta, care într-o zi se va adânci, dacă îl vei hrăni tot așa și nu te bucuri de ceea ce ai tu! Știi ceva? E simplă treaba cu Facebook-ul. Tu alegi pe cine adaugi în lista de prieteni. Nu-ți plac postările anumitor persoane? Scoate-i din listă! E decizia ta! Mereu e decizia ta și e atât de simplă! Prinde bine să mai faci o curățenie în lista de prieteni, măcar o dată la doi ani.

Efectul Like-urilor pe Facebook

Cu o ușoară dezamăgire în suflet, mă gândeam la un moment dat că prietenii apropiați din lista mea nu îmi susțin pagina MindCokctail cu Like-uri la postări sau cu oricare alt mod de interacțiune. Este normal și logic să mă săgeteze gândul că nu le place conținutul. Și, cum se spune că nimic nu e întâmplător, fix în acel moment am dat peste acest articol, scris de o persoană foarte dragă mie. După ce am citit articolul, dar și comentariile la acesta, m-am simțit mai bine, în sensul că mi-am dat seama că aproape pe toți ne încearcă temeri și nesiguranțe și îi mulțumesc pentru curajul de a le expune, pentru a transmite un mesaj important și altora. Deși am rezonat și încă rezonez cu acest articol, nu voi repeta ceea ce scrie acolo, deoarece te invit să o faci chiar tu, pentru a înțelege cât de mult înseamnă un Like sau un Share și, mai ales, cât de mult ajută să te implici comentând cu curaj la postări (sau să reacționezi în vreun fel, avem acum la dispoziție mai multe butoane pentru a ne arăta sentimentul față de conținut). Astfel, îți susții prietenii și le respecți munca, care nu e întotdeauna ușoară sau roz, cum ar putea să pară din afară. Da, recunosc faptul că m-au săgetat și pe mine prin gând cuvinte precum „invidie, lene și indiferență” și mă încercau o enervare și o dezamăgire pe interior, dar încerc să mă detașez de astfel de gânduri, mai ales că, uneori, se pare că Facebook-ul în sine pur și simplu refuză să afișeze conținutul unor pagini care sunt încă la început de drum, așa că m-am mai liniștit puțin. Cu toate acestea, mă bucur și mă voi bucura la fiecare Like, Share sau Comment primit. Pentru că te respect. Îți respect timpul și energia. Te respect că ai poposit pe pagina mea și că ai interacționat cu mine și îți mulțumesc pentru că ajuți la dezvoltarea ei, pentru că, așa cum știi deja, „Sharing is caring”!

want31807-1pmmwQ1443857799

Ar fi multe de spus și de povestit, dar voi concluziona astfel: ca oricare alt instrument al zilelor noastre, și Facebook-ul poate fi nociv sau benefic. Este decizia ta cum îl folosești! Preferabil într-un mod cât mai benefic și înțelept, astfel încât să mai învățăm și noi și copiii noștri ceva util, să ne ajutăm să devenim mai buni, să mai înseninăm o frunte, să mai acordăm o mână de ajutor, să învățăm să ne bucurăm unii de alții mai mult! De bârfe și cancan e plină realitatea de afară, așa cum e și televiziunea! Hai, dacă ți-a plăcut, acum te aștept cu Like, Share și Comment, să ajungă și la cine trebuie! 😉

Foto 1 Foto 2 Foto 3 Foto 4

 

You may also like

43 de comentarii

  1. Foarte utilă postarea ta! Bine-ar fi să ajungă la cât mai mulţi, cum ai spus.
    Pe contul meu e praf de vreo… câţiva anişori. Măcar stau liniştită că nu-s expusă 🙂

    1. Mulțumesc tare mult, Potecuță! Nu stau departe de el, că mă ajută să țin legătura cu oameni dragi care sunt departe, dar am grijă să îl mențin „curat” și cât mai safe.

  2. Nici eu nu sunt de acord cu parintii care le fac contt copiiilor sau chiar le cumpara de mici tot felul de gadgeturi de care sa fim sinceri, nu au nevoie. Foarte fain articolul!

  3. Ai reusit sa pui punctul pe ,,i”!Felicitari!
    In zilele noastre cand se naste puisorul, parintii ii fac cadou un cont de fb in care posteaza in fiecare zi evolutia lui. Si stiu foarte multe cazuri… E decizia fiecaruia, de altfel!

    1. Mulțumesc, Corina! Da, este decizia fiecăruia, normal! Dar sunt mulți părinți care chiar nu știu care sunt pericolele. Nu îi judec (și eu sunt părinte și am făcut și încă mai fac greșeli, că oameni suntem, dar mi le asum și încerc să le corectez), dar consider că trebuie să fie mai informați. E bine să ținem cât de cât pasul cu timpurile în care ne cresc copiii.

  4. Nici eu nu sunt de acord cu cei ce se expun, dar pana la urma… este profilul lor, sunt majori si isi asuma ceea ce posteaza, ca doar nu au 9 ani…
    Treaba lor ce fac pe profilele lor. Daca ceva nu imi place la cineva ii dau Unfollow si am rezolvat situatia. :))

  5. Eu il folosesc pentru promovare si imi place. Dar stiu ca pentru un adolescent poate fi nociv. Chiar ieri am auzit o poveste cu un elev de liceu despre care s-a zvonit ca umbla cu profa, in urma unei postari pe Facebook care era sa-i distruga viata.

    1. Of, numărul unor astfel de cazuri îmi pare că este în creștere. Și eu am auzit de câteva nu foarte plăcute, din păcate.

    1. Mulțumesc, Anamaria! Fiecare face cum consideră, dar dacă tot au, personal cred că ar fi bine să fie învățați și cum să-l folosească.

  6. Facebook este benefic dacă îl folosim în scopurile lui. Din pacate, lumea a înțeles gresir rolul retelelor de socializare. Se răzbună, se laudă și pretind a fi tot ceea ce nu sunt.
    Încă mai sper ca oamenii să devină mai buni și să socializeze pe Fb pentru că din acest motiv a fost creat.

    1. Din păcate, este adevărat ce spui. Eu încă mai sper că putem cumva să le dăm și altora teme de gândire, să-i facem să conștientizeze anumite lucruri, să răspândim niște valori frumoase. Continui să sper asta măcar de dragul copiilor mei. Nu pot altfel.

  7. Ai punctat foarte bine. Consider ca nu au ce cauta copiii pe facebook si ar trebui sa-i ferim pe cat posibil. Uneori chiar si adultii cad in diverse capcane. Referitor la interactiunea cititorilor pe facebook sa stii ca uneori nici macar nu le sunt aratate postarile tale. Poate si asta este un motiv pentru care nu interactioneaza cu tine

    1. Mulțumesc pentru apreciere. Da, da, am atins puțin acest aspect, că nu apar de multe ori postări. M-am mai liniștit pe urmă. :)))

    1. Din păcate, așa este. Dar, pentru mine, problema nu constă numai în faptul că au conturi, ci și în modul în care și le folosesc, precum și în modul în care se implică părinții să le explice.

        1. E varianta mai ușoară, din păcate. În schimb, îi felicit pe părinții care, deși nu au cunoștințe solide în tehnologie, au ambiția de a învăța lucruri noi și răbdarea de a explica copiilor lor care pot fi pericolele.

  8. E un articol foarte bun, care m-a pus serios pe ganduri. Chiar ma intreb cum ar fi aratat viata daca nu s-ar fi inventat retelele sociale.

    1. Mulțumesc mult, Ioana! Mă bucur dacă reușesc să dau o temă de gândire celor care poposesc pe blogul meu, înseamnă că am atins un suflet, așa cum și alții îl ating pe al meu. 🙂

  9. Am ramas uimita cand am vazut pe la tv. fel de fel de analfabeti si bolnavi mintal, ca au cont pe facebook, fel de fel de specimene ii aud ca s-au cunoscut pe FB. Dumnezeule…..

  10. Am citit cu plăcere și interes acest articol. Ar trebui ca toată lumea să țină cont de aceste lucruri, mai ales când vine vorba de a-i proteja pe cei mici.

    1. Mulțumesc, Iasmina. Mă bucur să aud că a prezentat interes subiectul și da, ai dreptate. O duminică liniștită îți doresc.

  11. Interesant, recunosc că uneori și pe mine mă fură facebook-ul, dar în ultima vreme îl folosesc doar pentru a-mi distribui cea ce scriu la mine pe blog.

    1. Mulțumesc, Maria, că ai poposit pe blogul meu. 🙂 Da, toți ne cam facem vinovați de un așa „păcat” mai mic sau mai mare, dar consider că este important să ne găsim propriul echilibru. O săptămână frumoasă îți doresc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *