O clipă. Doar o clipă…

Îmi beau cafeaua în liniștea unei dimineți amorțite și somnoroase. Undeva, în depărtare, aud totuși lătratul unor câini. Nici nu știam că sunt atât de mulți câini într-un cartier orășănesc, între blocuri. Fiecare sunet al glasului lor ce străpunge aerul rece până-n bucătăria mea, până la urechile mele, îmi săgetează sufletul, inima și toată ființa cu sulițe sângerânde de dor, tristețe, durere, neputință și furie. Simt apoi cum lacrimi fierbinți mi se rostogolesc pe obrajii febrili. Sunt febrili de câteva zile-ncoace, de când s-a-ntâmplat. Și, totuși, febră nu am. Simt febrilitatea unor emoții și trăiri pe care doresc să le […]

Continue Reading