Românizare

Să moară capra vecinului de nu v-oi lămuri ce vreau să spun prin „românizare”, acel proces în care intrăm încă de la naștere și care se transmite tacit de la o generație la alta. Cei care mă cunosc știu faptul că am avut marele noroc de a urma liceul într-o altă țară în vremuri în care unii încă abia visau să călătorească în alte țări, cam prin ’92. Dar sunt foarte puțini cei care știu cu adevărat cât de minunat a fost locul acela, nimic asemănător cu sistemul nostru sau cu mentalitatea noastră. Dar acesta va fi un subiect pentru […]

Continue Reading

Efectul Facebook

În ultimii ani, se discută din ce în ce mai mult despre efectele nocive ale televizorului, Internetului și/sau ale rețelelor de socializare ș.a.m.d. Teoretic, aproape toți cred că știm că sunt un tip de „instrumente” nocive sau benefice, în funcție de cum alegem să le folosim. Întrebarea mea este, dacă știm teoria, de ce stăm atât de rău cu practica? „Nu ai Facebook, nu exiști!”   Astăzi mă rezum doar la rețeaua de socializare Facebook. În prezent, mai toată lumea are cont de Facebook. S-a creat și un proverb, nu? „Nu ai Facebook, nu exiști!” Dar câți dintre noi suntem […]

Continue Reading

Femeia.

S-au vărsat râuri de cerneală pe hârtii parfumate sau prăfuite, la lumina palidă a lumânării, pentru a scrie despre femeie. S-a scurs sânge pe pavele reci de piatră sau pământ negru în dueluri înfocate pentru inima femeii. Cât e istoria de mare, s-a vorbit despre femeie pe undeva. Eternul mister. Muza infinită. Chinul dureros. Îngerul demonic. Sau demonul angelic. Misterul neînțeles. Vrăjitoarea arsă pe rug de minți înguste și suflete-nghețate. Vraciul dibaci. Dama de companie plină de mister. Diva fermecătoare, suavă, cu piele fină și parfum afrodisiac. Zeița blândă. Vulcanul războinic. Întunericul și Lumina. Și, totuși, după atâția ani, după […]

Continue Reading

Scrisoare către mamă, de la fiica ei

Dragă mamă, Mândria nu ne-a lăsat să ne bucurăm de multe momente care ar fi putut fi extrem de frumoase și fericite. Rănile nu ne-au lăsat să ne îmbrățișăm cu căldură, căci ne loveam în ele și le simțeam durerea ca sulițe ascuțite. Orgoliile noastre au dus multe lupte aprige, „însângerate” și au lăsat răni atât de adânci, că nici nu mai știam de ce ne sunt sufletele atât de împietrite. Învăț din ele, pentru că nu vreau să mă las subjugată de greșelile tale, doar pentru că așa e genetic. Învăț din ele pentru copiii mei, pentru a mă […]

Continue Reading

Locul în care tinerețea oprește timpul

Într-o oarecare zi arzătoare de iulie, m-am pus pe telefoane pentru a rezerva o cameră la Cluj pentru mine și piticul din dotare. Cu stupoare aveam să aflu că mai totul era ocupat din cauza concertului Depeche Mode. M-a cam apucat panica, ce-i drept! Mă și vedeam dormind pe sub vreo streașină. Ah, și ce m-aș cam fi dus și eu la concert de dragul vremurilor adolescentine! Dar nu, trebuia să trăiesc emoția unui examen de admitere. Nu al meu, normal. În căutarea mea tehnologică, am găsit la un moment dat un loc ce mi-a atras imediat atenția. Un hostel. […]

Continue Reading

Scrisoare către mine

  Draga mea prietenă, Te știu de când erai mică. Te-am cărat cu mine peste tot. Permanent. Te-am ținut lângă mine și în somn. Ești acea parte din mine care mi-a întunecat și întristat momente care puteau fi momente de fericire. De ce? Pentru că nu m-ai lăsat să am încredere în mine. Mi-ai înghițit vorbele. Și curajul. Și mândria. M-ai sufocat noaptea, strângându-mă de gât cu mâna ta grea și invizibilă. Mi-ai subestimat feminitatea. Tu m-ai împiedicat să trăiesc din plin acele momente de fericire, să le sorb profund în adâncul ființei mele. Pentru că tu mi-ai sădit mereu […]

Continue Reading

Un bagaj numit trecut (partea II)

Copilăria. Ne naștem cu toții la fel: bebeluși gingași, dependenți de cei din jurul nostru și anume de părinții noștri. Deschidem ochii și prima persoană pe care o vedem mai toți este mama. Acum facem cunoștință cu lumea de afară. Mama este cea care va deveni simbolul iubirii și al căldurii. În cazurile fericite. Nu știm, nu ne aducem aminte cum ne-a vorbit mama: cu voce caldă, cu vorbe aspre, ne-a dorit, nu ne-a dorit, ne-a sorbit din priviri în primele noastre clipe de viață, ca și când ar vrea să rămână veșnic pe retină cu fața noastră dulce și […]

Continue Reading

Un bagaj numit trecut (partea I)

Hai să facem o călătorie împreună, o călătorie în copilăria ta. Fiecare dintre noi cară cu el un „bagaj”. Bagajul meu poate e mai mare sau mai greu decât al tău. Sau poate al tău e mai greu sau mai voluminos decât al prietenului sau prietenei tale. Bagajul tău poate are în el haine mai frumoase și mai colorate decât ale mele. Hainele din bagajul meu poate sunt mai negre sau mai urâte sau mai murdare decât ale celui de lângă mine. Și lista poate continua. Bagajul acesta reprezintă trecutul meu sau al tău, al tuturor. Hainele din el sunt […]

Continue Reading